iepuraşul şi Zeiţa Eostre

Cu foarte mulţi ani în urmă, o pasăre minunată şi-a facut cuibul într-un copac bătrân, din mijlocul unei poieniţe însorite. 

Glasul ei era atât de frumos, încât până şi vântul se oprea să-l asculte. 

Nimeni nu ştia să spună de unde apăruse această pasăre care fermecase pădurea întreagă, dar toate vieţuitoarele o iubeau, pentru că le încălzea sufletul cu trilurile ei. 

Dar, într-o zi geroasă de iarnă, trilurile au amuţit: pasărea zăcea rănită, lângă trunchiul copacului şi, iarăşi, nimeni nu ştia să spună ce se întâmplase. Pădurea a cerut atunci ajutorul zeiţei Eostre. 

Pentru a o salva de la moarte, zeiţa a transformat micuţa pasăre într-un iepuraş, dar i-a lăsat puterea de a face ouă. 

Vremea a trecut şi a venit echinocţiul de primăvară, când toate vieţuitoarele pădurii sărbatoreau şi ziua zeiţei. 

Unele i-au adus drept ofrandă flori parfumate, altele, cununi de frunze verzi. 

Darul cel mai frumos a fost, însă, cel adus de iepuraş: un coş plin cu ouă, vopsite în culorile curcubeului. 

Şi-n fiecare an, mulţi ani după aceea, iepuraşul a dăruit zeiţei câte un coş cu ouă colorate, în semn de recunoştinţă pentru că îi salvase viaţa.

 Şi astăzi, iepuraşul cel fermecat vopseşte ouă în culorile curcubeului, dar le oferă copiilor cuminţi, cu ocazia Sărbătorilor de Paşti.