sábado, 29 de junio de 2019

Il libro di Mario Biondo arrivato a Tenerife


Oggi sono molto felice...
finalmente dopo tanto tempo che intentavo avere questo libro.....e arrivato a Tenerife (grazie de  a Luisa e Gianfranco e sopratutto a mio marito che anche se brontola mi ha sempre esaudito i desideri...TE AMO!!!)

#Morte_di_un_Bravo_Ragazzo by #PaoloGentili & #SantinaBiondo#DelaBooks #Leggo_in_Tenerife #che_leggo_oggi #Inchieste Collana a cura di#ArmandoPalmegiani #SoveraEdizioni

lunes, 24 de junio de 2019

Ziua universală a Iei

Ne mândrim cu ia românească și o purtăm cu drag, însă cât de multe lucruri știm, cu adevărat, despre istoria ei? 

Ia, numită și cămașă cu altiță, este cea mai cunoscută și, cu siguranță, cea mai reprezentativă piesă a costumului tradițional românesc. Extrem de importantă în viața satului, ia a suferit de-a lungul timpului modificări, fiind influențată și de portul de la oraș.
Nu se cunoaște cu precizie momentul apariției acestui articol de îmbrăcăminte, însă cercetările atestă faptul că ia ar putea data încă din perioada culturii Cucuteni.
Este un obiect vestimentar realizat integral manual, pe pânză de bumbac, in sau borangic, cu broderii ample și bogate, în culori vii, având adesea aplicații de mătase, paiete sau mărgele. “Ie” este un termen care se adresează exclusiv cămășii purtate de către femei.

Nu doar că aceste broderii cusute manual sunt unicat, dar ele erau realizate în mare taină, pentru ca povestea spusă cu ajutorul acului de cusut să nu fie sursă de inspirație pentru nicio altă fată din sat. Zestre de preț, oferită în dar din generație în generație, ia era adesea lucrată într-o perioadă lungă de timp, fiind modificată pentru a corespunde vârstei sau statului social al femeii care o purta.
Croiala acestei cămăși tradiționale românești sugerează forma unei cruci – o bucată de material de forma dreptunghiulară, cu mâneci largi și o deschizătură rotundă în partea de sus, numită și “gura iei”. Aceasta din urmă este întărită cu o cusătură specifică, realizată cu fire de bumbac sau mătase, în culori asortate cu broderiile de pe restul cămășii. Mânecile iei sunt încrețite la umeri și uneori și la încheieturile mâinilor, formând volănașe delicate.

Nu este o întâmplare faptul că ia imită forma crucii, deoarece viața satului românesc este strâns legată de credința în Dumnezeu. Mai mult decât atât, unul dintre motivele des întâlnite pe cămășile tradiționale românești este chiar simbolul crucii.
Și vedetele iubesc ia românească!
Iar de aici nu a mai fost decât un pas – ia românească a devenit populară printre vedetele de la Hollywood și nu numai. Fotomodele și actrițe precum Kate Moss, Nicole Kidman, Halle Berry, Emma Stone, Jennifer Garner, Anne Hathaway, 
Katie Holmes,

 Mila Kunis, Emma Watson, Sharon Stone sau Raquel Welch au inclus ia în garderoba lor.

Și vedetele din țara noastră au ales, în ultimii ani, să poarte acest element vestimentar. Andreea Marin, Andra, Ozana Barabancea, Loredana, Gina Pistol sau Ilinca Vandici 

sunt doar câteva dintre numele celor care au readus în atenție “bătrâna” ie. Intră și tu pe florideie.ro și vezi ce model ți se potrivește!
#Sărbătoarea_iei_românești #24Iunie #La_blouse_roumaine#Ziua_universală_a_Iei #romanianblouseday

domingo, 23 de junio de 2019

la petrecerea IIEI Adeje Tenerife

a fost minunat aseară....am avut onoarea să cunosc persoane deosebite....mulțumim și așteptăm cu drag și alte inițiative mai ales în domeniul cărților....sper din suflet!!!

Spectacol de Gală cu oaspeți și artiști deosebiți; Valeria Arnăutu, Jenny, Natalie, Luna, Ilinca, Vera, Giulio. Demonstrații de arte marțiale al grupului de sportivi, Laurențiu Condraschi. Expoziție de splendide costume populare românești din colecțiile Angelica Tihan și Valeria Arnăutu. Un spectacol prezentat de Luiza Țurcan.

Sfaff-ul Asociației Rumacan mulțumește tuturor celor care au avut plăcerea să petreacă, cu noi, românește, în mod special persoanelor care au venit, la spectacol, îmbrăcate în splendide costume populare românești.

 Mii de mulțumiri Alinei Râmaru - Consul Onorific în Insulele Canare care a fost alături de noi la acest eveniment românesc deosebit.

Traiască România!

martes, 18 de junio de 2019

about beer

Beer is one of the world's oldest prepared drinks.

The earliest archaeological evidence of fermentation consists of 13,000 year old residues of a beer with the consistency of gruel, used by the semi-nomadic Natufians for ritual feasting, at the Raqefet Cave in the Carmel Mountains near Haifa in Israel.
There is evidence that beer was produced at Göbekli Tepe during the Pre-Pottery Neolithic (around 8500 BC to 5500 BC).
The earliest clear chemical evidence of beer produced from barley dates to about 3500–3100 BC, from the site of Godin Tepe in the Zagros Mountains of western Iran.
It is possible, but not proven, that it dates back even further — to about 10,000 BC, when cereal was first farmed. Beer is recorded in the written history of ancient Iraq and ancient Egypt, and archaeologists speculate that beer was instrumental in the formation of civilizations.
Approximately 5000 years ago, workers in the city of Uruk (modern day Iraq) were paid by their employers in beer. During the building of the Great Pyramids in Giza, Egypt, each worker got a daily ration of four to five litres of beer, which served as both nutrition and refreshment that was crucial to the pyramids' construction.
Egyptian wooden model of beer making in ancient Egypt, Rosicrucian Egyptian Museum, San Jose, California

Some of the earliest Sumerian writings contain references to beer; examples include a prayer to the goddess Ninkasi, known as "The Hymn to Ninkasi", which served as both a prayer as well as a method of remembering the recipe for beer in a culture with few literate people, and the ancient advice ("Fill your belly. Day and night make merry") to Gilgamesh, recorded in the Epic of Gilgamesh, by the ale-wife Siduri may, at least in part, have referred to the consumption of beer.
The Ebla tablets, discovered in 1974 in Ebla, Syria, show that beer was produced in the city in 2500 BC.
A fermented drink using rice and fruit was made in China around 7000 BC. Unlike sake, mold was not used to saccharify the rice (amylolytic fermentation); the rice was probably prepared for fermentation by chewing or malting.

Almost any substance containing sugar can naturally undergo alcoholic fermentation. It is likely that many cultures, on observing that a sweet liquid could be obtained from a source of starch, independently invented beer. Bread and beer increased prosperity to a level that allowed time for development of other technologies and contributed to the building of civilizations.
Xenophon noted that during his travels, beer was being produced in Armenia.
François Jaques: Peasants Enjoying Beer at Pub in Fribourg (Switzerland, 1923)

Beer was spread through Europe by Germanic and Celtic tribes as far back as 3000 BC, and it was mainly brewed on a domestic scale. The product that the early Europeans drank might not be recognised as beer by most people today. Alongside the basic starch source, the early European beers might contain fruits, honey, numerous types of plants, spices and other substances such as narcotic herbs. What they did not contain was hops, as that was a later addition, first mentioned in Europe around 822 by a Carolingian Abbot and again in 1067 by abbess Hildegard of Bingen.

In 1516, William IV, Duke of Bavaria, adopted the Reinheitsgebot (purity law), perhaps the oldest food-quality regulation still in use in the 21st century, according to which the only allowed ingredients of beer are water, hops and barley-malt. Beer produced before the Industrial Revolution continued to be made and sold on a domestic scale, although by the 7th century AD, beer was also being produced and sold by European monasteries. During the Industrial Revolution, the production of beer moved from artisanal manufacture to industrial manufacture, and domestic manufacture ceased to be significant by the end of the 19th century. The development of hydrometers and thermometers changed brewing by allowing the brewer more control of the process and greater knowledge of the results.

lunes, 17 de junio de 2019

Vestido y pendientes handmade a juego

he creado estos pendientes para este vestido, os gusta???

am creat cerceii pt a-i asorta cu rochia asta...va plac???



despre "Saruta pamantul acesta" de Ileana Vulpescu

Un invingator ii poate aduce invinsului elemente superioare de civilizatie si cultura, de fel de-a trai. Cu siguranta insa il va lipsi de libertate: altfel spus, de capacitatea de a se organiza dupa mintea si dupa dorinta proprie. Nici un cuceritor nu cucereste de dragul celui cucerit.

Nici strabunii nostri romani nu i-au cucerit pe stramosii nostri daci fiindca le voiau binele si pentru ca doreau sa-i civilizeze dupa modelul Romei. Indeobste, un popor invins se acomodeaza cu ocupantul, deoarece nici pe vremea libertatii sale nu se poate spune ca era pe deplin independent. Au existat in randul invinsilor daci si insi care au pus calitatea vietii mai presus de viata. Acestia - conformandu-se unui cod nescris al onoarei, transmis din generatie in generatie - au preferat sa-si ia viata decat sa accepte calcaiul cuceritorului: exemplu fiind regele Decebal cu familia lui si capeteniile acestuia.

Din partea romana, respectand la randu-i codul onoarei in care fusese crescut, generalul Longinus intelege sa-si ispaseasca prin sinucidere vina de a se fi lasat prins de daci. "Saruta pamantul acesta" incearca sa-nfatiseze infruntarea dintre invinsi si invingatori, intr-un plan lesne de deslusit la prima vedere; intr-un plan secund, de taina - infruntarea dintre sufletele care nu vor mai fi niciodata ceea ce au fost. In sufletul invingatorilor se strecoara banuiala nedreptatii pe care-o savarsesc venind sa-i stapaneasca pe altii.

In sufletul invinsilor, chircit ca de seceta, bucuria nu va mai fi bucurie, in schimb, tristetea si umilintele vor mocni pururi. Aceasta fictiune care si-a dat osteneala de a prezenta o epoca respectandu-i mentalitatea cu gandul permanent la invinsi, seamana a realist compendiu al istoriei neamului nostru de ieri, de azi si de maine.
http://www.101books.ru/carte/descarca-ileana-vulpescu-saruta-pamantul-acesta-pdf

un libro interesante de Bruno Vespa

Donne d'Italia è il racconto del potere femminile in Italia nell'arco di venti secoli. Un lasso di tempo imponente che va da una grande regina egizia come Cleopatra, la cui influenza fu decisiva nell'ultima fase della Repubblica romana, a Maria Elena Boschi, che riveste il ruolo femminile più rilevante nella storia politica italiana. Tra l'una e l'altra, lo stuolo di donne che hanno segnato la vita del nostro paese (e non solo) nei settori più diversi.
Qualche lettore si stupirà dinanzi alla poco nota grandezza di Cornelia, madre dei Gracchi, e di Matilde di Canossa. Sorriderà dinanzi a una generosa svampita come Cristina Trivulzio di Belgioioso e al modo con cui la contessa di Castiglione convinse Napoleone III a schierarsi con noi nelle guerre d'indipendenza. Fremerà d'ammirazione per il coraggio di Anita Garibaldi e di alcune eroine della Resistenza, troppo spesso oscurate dalle gesta dei loro compagni. Constaterà che, senza Margherita Sarfatti, il destino di Mussolini probabilmente sarebbe stato diverso. Rivedrà le protagoniste della Prima Repubblica, come Nilde Iotti, che soffrì accanto a Togliatti e visse una prestigiosa seconda vita istituzionale. O come Tina Anselmi, ex partigiana, la prima donna diventata ministro.
Per arrivare, poi, con la Seconda Repubblica, alle ministre di Romano Prodi, Silvio Berlusconi e Matteo Renzi, che ha fatto della parità di genere un punto centrale della sua azione politica. Mentre invece, ancora oggi, le donne sono state completamente escluse dalla corsa al Quirinale, per ragioni sulle quali queste pagine rivelano retroscena inediti, così come si soffermano su quanto il ruolo femminile abbia influito nelle scelte politiche di Berlusconi e di Renzi.
Oggi, per la prima volta, due donne (Susanna Camusso e Annamaria Furlan) sono alla guida dei principali sindacati confederali. Per la prima volta una donna – un'italiana, Fabiola Gianotti – è a capo del Cern, il più prestigioso laboratorio di fisica europeo. E un'altra italiana, Samantha Cristoforetti, ha stabilito il record di permanenza femminile nello spazio.
Nella moda, le nostre stiliste – dalle Sorelle Fontana a Miuccia Prada – hanno rivoluzionato il gusto di intere generazioni in tutto il mondo. Tre donne sono presidenti delle maggiori società partecipate dallo Stato (Eni, Enel, Poste), due sono presidenti di Rai e Fininvest, mentre manager femminili guidano grandi aziende private. Nel giornalismo, dove le direttrici di quotidiani sono merce rarissima, la cavalcata delle protagoniste va da Matilde Serao a un mito internazionale come Oriana Fallaci e alla sua grande antagonista, Camilla Cederna. Fino alla televisione, dove – invece – dirigono di più e conducono trasmissioni importanti.

E, per finire, cinque «donne fuori serie» (Elisabetta d'Inghilterra, Angela Merkel, Hillary Clinton, Christine Lagarde e Madre Teresa di Calcutta) che, se non sono nate in Italia, sono oggi di esempio e di stimolo per tante italiane.
Nel nuovo libro di Bruno Vespa, ricco di aneddoti e di esperienze personali, i ritratti e le voci delle donne che hanno fatto la storia del nostro paese e alle quali dobbiamo tanta parte del nostro futuro.

"La hija del alfarero" da prestar en eBiblio


terminataaaaa.....superbaaaa.....recomand.....
La conmovedora saga de una familia dividida por la lealtad al pasado y la esperanza en el futuro. José Luis Perales ha escrito su canción más larga y emotiva.
Brígida y Justino viven en El Espejuelo, un pueblo de la Mancha, junto con sus dos hijos adolescentes: Carlos y Francisca. Mientras Justino le enseña a Carlos el oficio de alfarero para que le ayude en el tejar, Francisca se rebela, abandona a su familia y huye a la ciudad donde encuentra un trabajo en un hotel del puerto. Pero las cosas distan mucho de salir como esperaba cuando el dueño, un hombre casado y con hijos, se fija en ella.
A través de las vidas de Francisca, Carlos, Justino y Brígida a lo largo de los años, el lector es testigo de una emotiva y apasionada historia sobre las consecuencias de nuestros actos y el sacrificio necesario para alcanzar los propios deseos.