Bookletta Reading Challenge 2017

Buna Seara,

sper sa pot participa si eu.....o sa fac lista zilele astea....

Dela

PS: toate cele scrise mai jos sint preluate din blogul Andreii Chiuaru:

https://unblogdeidei.wordpress.com/2017/01/08/provocarea-literara-bookletta/

#ProvocareaBookletta este o provocare literară lansată în mediul online, prin care vă propunem ca în 2017 să citiți 12 cărți, fiecare dintre ele răspunzând uneia dintre cerințele din listă. De ce doar 12 cărți? Pentru că am vrut să lansăm o provocare simplă, care să poată fi preluată atât de bookaholicii înrăiți, cât și de cei care fie nu au timp pentru citit, fie nu și-au format o obișnuință din asta. Unele dintre cerințe sunt dintre cele mai simple, precum o carte scrisă de o autoare sau o carte scrisă pe care nu ai apucat să o citești în 2016, unde posibilitățile de alegere sunt nenumărate. Altele, ceva mai specifice, vor cere puțină căutare din partea celor care vor accepta provocarea, precum o carte apărută în anul în care te-ai născut sau o carte scrisă de un autor premiat cu Nobel/Pulitzer.

Provocarea o găsiți pe pagina de facebook Bookletta, dar și dacă dați căutare după hashtag #provocareabookletta, însă, pentru a vă înlesni căutarea, am inserat fotografia și mai jos. Alegerea este a voastră, fie că descărcați poza în telefon sau vă întocmiți lista în agendă. Ceea ce am vrea noi să vedem în 2017 este un newsfeed plin de titluri inspirat alese pe care să le preluăm, eventual, în reading list-ul propriu. 

Recenzie Voica de Henriette Yvonne Stahl

Recenzie - Voica - Henriette Yvonne Stahl

Henriette Yvonne Stahl termină primul ei roman "Voica" la 22 de ani şi reprezintă o introspecţie în viaţa rurală românească de după primul război mondial. Stilul original al scriitoarei m-a copleşit şi nu am putut lăsa din mînă cartea.

 Acest roman e povestea Voicăi, o ţărancă tînără cu probleme conjugale care e în cumpănă între a creşte fiul nelegitim al soţului ei Dumitru cu o ţigancă, sau a renunţa la tot. Decizia mea prioritară de a citii cartea a fost pt că descrie satul românesc.....iar eu am crescut şi copilărit acolo.Personajele evoluează din punct de vedere psihologic, pe parcursul romanului.

 Cartea are un "ceva" pt care nu o poţi lăsa din mînă. Voica e o ţărancă măcinată de o patimă care nu poate fii înţeleasă de un orăşean, cea a pământului.Pe tot parcursul cărţii vrea să obţină de la soţ o bucată de pământ pe numele ei pt a nu rămâne pe drumuri cînd fiul acestuia, Ion, v-a moşteni totul. Scriitoarea prin romanele ei crează o capodoperă literară.

 Cartea ţi se lipeşte de suflet prin limbajul şi trăirile ei. Deoarece romanul e plin de violenţă, nu există victime şi călăi.Nu toţi ţăranii sunt neciopliţi.Brutalitatea e doar una din feţele lor. Ei pot fii prietenoşi şi politicoşi cu "domnişoara" de la oraş care stă la ei în gazdă şi asistă neputincioasă la toate astea.

Voica şi Dumitru sunt oameni chibzuiţi şi harnici care se gîndesc la viitor dar au fiecare dreptatea lui.Dumitru se încăpăţânează să-i dea pogoanele de pământ Voicăi pt a o motiva să se poarte bine cu copilul lui. De aici se dezlănţuie bătăi,blesteme,ameninţări,dezastre,reveniri,acceptări, împăcări.

Cartea are un discurs narativ debordant.Literatura româna mi-a pătruns în suflet prin intermediul acestui roman şi fiind şi eu o "ţărancă" nu-l pot egala în sufletul meu cu nici un altul din nici o altă literatură.Cartea surprinde graiul, concepţiile şi mentalitatea ţăranului român.Pe fundalul evenimentelor revoluţionare sociale se aşterne moartea, maternitatea şi instinctele omeneşti.

Voica e o nuvelă care se citeşte cu sufletul la gură şi o recomand tuturor în special celor crescuţi la sat.

Lectură plăcută!!!!!

Recenzie Evadarea de Barbara Delinsky

A 2ªRecenzie pe 2017

Evadarea-Barbara Delinsky

Emily Aulenbach la ai săi 32 de ani are tot ceea ce şi-ar dori o femeie: o casă frumoasă,o maşină de lux.....are un soţ exemplar şi un post de avocat la o firmă de renume din Manhattan, New York.

După absolvirea Facultăţii de Drept,Emily visa ca-n viitor să apere de marile corporaţii pe cei nedreptăţiţi. 

Însă unde lucra erau în 50 de avocaţi şi ea se simţea ca fiind o persoană rea.....nu-şi ajunsese scopurile. 

Din lipsă de timp nu mai are relaţii cu familia şi nici cu prietenii.

Deşii nu mai e atrasă de soţ ca la început iar sexul cu el e programat, nu rămâne însărcinată şi acest lucru o macină în interior.

Sătulă de telefon,de laptop şi de a-şi cronometra fiecare minut cu ceasul de mâna, "din punct în alb" într-o zi de vineri evadează.

Inima o îndreaptă spre Bell Valey unde a trăit o vară de neuitat. 

Pădurea, coioţii şi persoanele lăsate în urmă cu 10 ani o ajută să-şi asculte sentimentele şi să decidă care-i drumul ei în viaţă.

Va regăsi în fostul iubit pasiunea? Se va întoarce cu soţul în oraşul zgomotos ce nu mai suportă? Va fii nevoită să aleagă între doi bărbaţi? Se va regăsii pe ea însăşi?

Pe parcursul cărţii ve-ţi întâlni momente de meditaţie,va creşte adrenalina.....se petrece pînă şi o crimă.Sînt sigură că acţiunea va fii pe placul tuturor.

Multe persoane sînt prinse în capcana rutinei şi nu au curajul să evadeze dar acest roman o dă pe Emily de exemplu în acest sens.

Recomand cartea din toată inima deşii la început m-a înspăimântat văzând cîte pagini are.

Romanul e obligator pt persoanele care se găsesc la o bifurcaţie de drum, care au pierdut visele din tinereţe, care sînt în cumpănă şi nu reuşesc să-şi decidă viitorul.

Dacă sînteţi la birou zi de zi ca un woodoo şi aveţi mereu un nod în gât sau soţul vă ignoră.....etc...uitaţi-vă în interiorul vostru şi vedeţi dacă e şi cazul vostru să evadaţi!!!!!

The End

Lectură plăcută!!!!

Recenzie Viața e ușoara nu-ți face griji de Agnès Martin‑Lugand

Recenzie Viața e ușoara nu-ți face griji de Agnès Martin‑Lugand

Dacă v-a plăcut prima parte, cu siguranță o să o iubiți și pe cea de a doua.

Intr-o lume în care orice rău are o rezolvare, Diane alege să se atașeze din nou de persoane și de locuri.

La intoarcerea din Irlanda, Diane este hotărâtă să înceapă o viață nouă la Paris.

Prietenul său Félix o ajută să redeschidă cafeneaua literară „Oamenii fericiți citesc și beau cafea" unde locuiește și o consideră "oaza ei de liniște". 

Acolo cunoaște pe Olivier, un bărbat atent care înțelege refuzul ei de a deveni din nou mamă după pierderea soțului și a fetiței.

Dar o întâmplare neașteptată îi schimbă Dianei toate planurile.

Va avea curajul de a‑și construi un nou cămin pe rămășițele unui trecut bulversat?

"Talentul de povestitoare al lui Agnès Martin‑Lugand este incon­testabil ‑ cunoaște în profunzime alfabetul complicat al iubirii." - Le Figaro

"Agnès Martin‑Lugand are un simț înnăscut al povestirii." - L'Express

Viața ne supune la o luptă continuă, deci să nu vedem cartea ca pe o poveste tristă ci să descoperim cum Diane dezvoltă propriul proces de vindecare. Nu va uita niciodată pe cei iubiți dar va merge inainte.

Vi s-a întâmplat vreodată să citiți o carte și să vă pară rau că ati terminat-o?

Vă recomand să citiți aceste 2 romane, sunt minunate.

Recenzie Diana cu Vanilie de Diana Sorescu

Diana cu Vanilie - Recenzie

Cartea Dianei, în opinia mea, e un "must" pentru cititorii înverşunaţi.....e un ABC al vieţii.....te pune pe gînduri.....te trezeşte din dormit..... îţi dă o mînă de ajutor. Din titlu n-am înţeles despre ce e vorba mai ales pt că vorbeşte de vanilie-unicul ingredient care nu suport. 

Străbătînd paginile "am deschis ochii" si am văzut o lumină dincolo de tunel.....am reanalizat viaţa. Diana are dreptate cînd zice că "alege" să creadă încă în dragostea eternă, căsătorie şi familie.....sînt sigură că e posibil.....că depinde de fiecare din noi.....că nu e doar un "trend".

-M-a făcut să rîd.....citez: "dragostea a ajuns la fel de preţioasă ca un ibric de alamă"

-M-a făcut să plîng......citez: "eşti frumoasă dacă ai făcut pace cu tine, dacă îţi dai şansa să te accepţi, dacă îţi permiţi să te iubeşti".

Se simte un stil de maturitate în rîndurile ei, eu n-aş fii capabilă să descriu aşa bine evenimentele vieţii cuotidiane.

Are un talent aparte cînd indică de exemplu cum se transformă relaţiile din ziua de azi în timp record, din căsătoriţi în divorţaţi şi "străini".Deşii trăim o lume cu valori inverse, bunul simţ încă mai e o calitate.

Nu exagerez cînd zic că nu are nici o frază la care să nu fii zîmbit.

Diana are un stil incredibil de aşternut pe hîrtie ce-i trece prin cap. Mi-a plăcut fraza de exemplu cînd descrie bărbatul ideal: "bea pînă pică lat ca o clătită".....e o comparaţie interesantă. În pagina 103 Diana ne dă o lecţie de viaţă extraordinară cu care sînt de acord pe deplin: tot ceea ce am trăit în ultimii ani i-a rezumat în cîteva cuvinte.....incredibil.

-Cine poate nega aceste adevăruri?

-Cine nu se recunoaşte în aceste rînduri?

Recomand cartea din tot sufletul, se citeşte pe nerăsuflate.....eu sigur o voi citi iar şi iar şi iar....

Precizez ca n-am aflat pînă la sfrâşitul cărţii că Diana nu mai e printre noi.....deci recenzia am facut-o imaginând pe Diana în toată splendoarea vieţii......m-am întristat rău şi am plâns cu tot sufletul această dispariţie.....nu sînt de acord.....atît.....

Recenzie Marat.Iubirea are spini de Natasa Alina Culea

Marat - Recenzie

Trebuie să mărturisesc că nu sînt foarte pricepută-n recenzii.

Deși sînt la început de drum, sper ca aceasta să vă impresioneze în mod deosebit și astfel să nu mai așteptați nici un minut pt a începe cît mai repede lectura romanului.

Alina, o tînăra de 22 de ani ajunge în anul 2000 în China din întîmplare,tocmai în preajma sărbătorilor de iarnă.

Prietenul ei, Denis o roagă să meargă-n locul lui să facă provizii avînd un lanț de magazine de confecții.

Rămîne fermecată de Marat, un chipeș brunet original din Azerbaidjan ce locuiește-n Moscova.

Au dansat împreună în restaurantul rusesc Elephant din Beijing.

Acea melodie de Alla Pugacheva "Milion alyh roz" a celor un milion de trandafiri o va însoți pt totdeauna și-i va aminti de sînge și trandafiri sălbatici.

 Nu reușește să se decidă între moralitate si păcat, nu poate renunța imediat la "viața" ei "senină" din București.

 Nu înțelege cum un bărbat atît de frumos și rîvnit se îndrăgostește de ea așa de repede.

Cînd Denis o cere de nevastă își dă seama imediat că nu mai vrea ca el să-și piardă timpul pe lîngă ea mai ales că în continuu îl visa pe Marat.

Devine o fotografă de renume și vizitează multe țări datorită noului job dar nu reușește să dea de Marat.

 Sfîrșitul cărții e tulburător, cititorul e transportat într-o altă dimensiune aproape supranaturală, sînt sigură că o să rămîneți fascinați.

 Emoțiile te pătrund într-un mod surprinzător pe parcursul carții ,lacrimile nu m-au mai lăsat pînă la sfîrșit.

 Dintr-o răsuflare am citit peste 200 de pagini, incredibil, niciodată n-am simțit ceva asemănător. 

Vă recomand romanul pt că sînt sigură că nu o veți mai lăsa din mînă o dată începută.

Recenzie Viaţa mea pe net de Alexandra Ares

Bună Tuturor,

azi în sfîrşit reuşesc să-mi fac un minut să vă povestesc cîteva cărţi citite findcă nu aveam internet.........uffffff.........în ziua de azi parcă eşti mort fără internet....

sper să vă intrige cît pe mine ca să ajungeţi la sfîrşitul cărţii dintr-o suflare......

Lectură plăcută!!!!!

Dela

Viaţa mea pe net - Recenzie - Alexandra Ares

 Emily pierde job-ul,e deprimată şi nu ştie exact ce vrea, mai ales după pierderea prietenului ei Toby ce a lăsat-o pt o maseuză. Vrea să-şi poată plăti chiria şi să se bucure de intimitate, în acelaşi timp dar e misiune imposibilă fără job. În Manhattan, majoritatea nu pot trăi „pe cont propriu“ – chiar dintre cei care lucrează.....o viaţă oribilă: trăim doar ca să plătim chiria sau ipoteca, apoi murim.

Ea consideră internetul ca o "fereastră spre lume", deci intră pe Craigslist să pună un anunţ să găsească un coleg de cameră sau "jumătatea ei masculină". De când s-a mutat în Manhattan, încearcă să se schimbe, să mănânce sănătos(deşi crede că e grasă cu 64 de Kg), să-şi găsească un job care să-i placă, nu doar să-i aducă un salariu.

.Parinţii ei sper să se întoarcă în Buffalo dar ea simte de parcă s-ar fi ridicat un ecran de ceaţă  în mintea ei şi nu vede dincolo de el. Craigslist nu reprezintă decât reflexia a ceea ce suntem.

Cât de multe se schimbă într-un an! În aprilie, anul trecut era pe val: plecase de la părinţi, dintr-un orăşel de lîngă Buffalo, şi se mutase în New York; nu mai era funcţionară la bancă, ci lucra într-o galerie de artă la modă în Manhattan şi îl părăsise pe prietenul ei de atunci, şi el funcţionar la bancă, pentru un tânăr artist genial (Toby). Într-un an a pierdut totul şi trebuie s-o ia de la capăt. Nu le poate zice părinţilor că a plecat din Buffalo, de la banca unde era funcţionară cu toate beneficiile incluse, să lucreze într-o galerie de artă din Lower East Side, fără contract şi fără beneficii, nu se  califică nici măcar pentru şomaj.

Un tip coreeano-irlandez numit Dennis Lee îi oferă pe Craigslist un bilet la teatru gratis ca să nu meargă singur Amîndoi se deletrează la "True West" de Sam Sheperd într-o distribuţie complet asiatică, într-o cameră de zi din New York apoi se destăinuie la un pahar de vin intr-un bar italian, el îi povesteşte că preferă numai  aventuri de-o noapte după divorţul de nevastă şi copii. Ajunsă acasă Emily găseşte un mesaj ideal, o colegă de cameră-fantomă care va

plăti pentru o cameră pe care n-o foloseşte. Se numeşte Beata, e designer de interioare, vine din Boca Raton-Florida şi are nevoie de un loc în care să poată dormi până îşi găseşte ceva singură, e foarte ocupată şi ziua şi noaptea, călătoreşte mult şi are prieteni peste tot.

După puţin timp descoperă că Beata e o "damă de companie" şi nu ştie cum să se elibereze de ea pt că nu vrea să pară că o judecă.

Într-o zi aude că Poliţia a trecut şi a luat-o pe Beata deci se simte mai uşurată pt că aceasta vruia să o şantajeze pt că nu-i făcea o recomandare falsă că ar fii stat 6 luni în chirie acolo.

Ceea ce mă deranjează din carte e limbajul pe alocuri vulgar dar în rest e OK. Nu putem judeca repede orice situaţie de altfel "cine e fără păcat să arunce prima piatră".

Toate esecurile prin care a trecut pt a căuta o slujbă "decentă" au împins-o să se îndrepte spre o agenţie de dame de companie unde va fii  angajată ca liber profesionistă. Astfel cunoaste pe Bill Gruber un producător de film, divorţat si cu multe probleme "intime", cu gînduri ascunse. Ironia soartei e că tocmai el îi va cumpăra cu un milion jumate de dolari tabloul de Basquiat care-i lipsea din colecţie si pe care EA l-a găsit pe stradă.Trece prin multe peripeţii datorită pozelor făcute împreună cu Bill si rămîne 3 săptămâni închisă-n casă datorită paparazzilor ce o asteaptă în afara casei după ce au aflat de identitatea ei.....dar viaţa o binecuvântează si devine o "milionară săracă".

În cele din urmă reuseste să găsească si o persoană care-i va face un viitor strălucit, pleacă împreună spre Europa si în "The End" ne lasă să ghicim cît de fericiţi vor fii tinerii îndrăgostiţi.

Sigur tuturor ne place epilogul:"totul e bine cînd se termină cu bine".La inceput m-am preocupat că nu o să-mi placă acest roman dar nu am reusit să-l "las din mînă", l-am citit dintr-o suflare si-l recomand tuturor.

PS : mi-a placut imens cartea si-mi propun sa le citesc pe toate scrise de Alexandra Ares