Sunflower Semn Carte

Bună Seara,

azi vă prezint primul meu Semn de carte handmade din seria "Semne Carte Personalizate", cum vi se pare?

O seară minunată  vă doresc!!!

Învață

"Învață din greşelile altora, nu poți trăi destul pentru a le face pe toate" - Anna Eleanor Roosevelt

În tramvai

"În tramvai este ca în viaţă: te înghesui, te strecori, când s-apuci un loc în faţă, tocmai bine cobori" - Camillo Sbarbaro

Mulţumesc Mela

O zi frumoasă... o carte bună şi o persoană minunată... mulţumesc din <3 Mela, mă bucur să mai citesc câte ceva şi-n româneşte... Aaaaa, în plus se măreşte şi colecţia mea de semne de carte...o seară spornică vă doresc tuturor!!!

Înalt este numele tău

Cine a citit-o?... eu nu dar am trecut-o pe lista... pare interesanta...

Ioana Bradea was born in Bistriţa in 1975. She made her literary debut in 2004, with the novel Băgău (Plug), which povoked enthusiasm and controversy among the critics in equal measure. It was one of the first post-communist novels to include uninhibited language and ‘strong’ subject matter, which melded to produce a genuinely successful literary work. The novel was also very well received by the reading public. In the year after its publication, it was awarded the Union of Romanian Writers Prize for Literary Debut. Scotch is Ioana Bradea’s second novel. Once again, the literary formula she chooses is startlingly fresh, this time thanks to the poetic language in which the author captures the sombre reality of post-communist...

Pornind de la istoria şi legendele medievale ale oraşului său natal, Bistriţa, Ioana Bradea reconstruieşte o poveste spectaculoasă, depănată pe rând de locuitorii acestei cetăţi „uitate de rege şi sfinţi“: un preot şi notar care consemnează în cronica sa zbuciumatele zile din preajma condamnării la moarte a fostului jude al oraşului, rebela Margareta — fiica noului jude, care încalcă normele vremii şi ale familiei sale pentru a-şi găsi ursitul —, un arhitect italian însărcinat cu renovarea catedralei, vegheaţi, cu toţii, de privirea unui enigmatic călugăr străin.
Înalt este numele tău este, poate, acea carte despre care autoarea spunea cândva că nu va reuşi niciodată s-o scrie, „o carte doar pentru Dumnezeu, o carte care să-l ajungă, să-l îndoaie, să-l mute din loc ca pe munţii din bobul de credinţă“.

„Mai ştergi cu pana câte un cuvânt nepotrivit sau, enervat deodată, mototoleşti foaia cumpărată pe bani grei de negustorii tăi tocmai din târgurile veneţiene şi o arunci cât colo şi te întinzi spre altă coală, pe care te străduieşti din nou să aranjezi istoria cum se cuvine, să aşterni aici toate faptele cetăţii — uneori sângeroase, păcătoase ori neruşinate, alteori glorioase şi pline de surprize, uneori preschimbate în incredibile fapte de arme înălţate spre slava lui Dumnezeu, alteori pătate de impostori, curve şi soldaţi idioţi — oricum or fi fost, este destinul tău să ilustrezi, poate chiar să îndrepţi şi, în cele din urmă, să făureşti respiraţia atât de zbuciumată a cetăţii.“

Handmade Butterfly

Într-o legendă din Sărăţeni, judeţul Ialomiţa, se spune că Fluturii au fost la început oameni fericiţi (ca Blajinii sau Rohmanii din mitofolclorul nostru – A. B.), care trăiau înainte de Potop, muncind şi închinându-se lui Dumnezeu. 

Atunci Împăratul Ceresc, dorind să-i salveze de la înec, l-a trimis pe arhanghelul Gabriel ca să-i ia de-a dreptul în Rai. Însă unii dintre ei s-au rugat să-i mai lase Dumnezeu să mai adaste în lume, neîndurându-se s-o părăsească. Şi atunci, Domnul i-a prefăcut în Fluturi. Iar când s-au retras apele, a coborât cu ei pe pământ şi le-a dat drumul printre florile care începuseră să se deschidă.

Însă nu toţi Fluturii sunt îndrăgiţi de oameni. Striga, de exemplu, care mai e numită şi Fluturele Morţii, Buha Ciumii, Cap de Mort sau Capul lui Adam, stârneşte, prin înfăţişare şi mărime, spaima.

Despre Strigă se crede că e un semn de moarte, că aduce boala sau că arde cu aripile ochii omului. Se mai spune despre acelaşi Fluture că provine din strigoi, este însetat de sânge şi se încuibează în inima celor vii, mai ales a copiilor; de aceea, este prins şi ţintuit în grindă cu un ac, aşa cum strigoilor li se înfige un piron în inimă!

Ouăle Inelarului – un Fluture care provoacă pagube – sunt considerate a fi ”stupitul cucului”. Se crede că, după ce mănâncă orz, cucul ”stupeşte” boabele pe ramuri, în forma unor inele suprapuse; după aceea, i se leagă limba şi nu mai poate cânta. Inelele acestea au puteri magice: aduc iubire fetelor care le culeg, noroc negustorilor, prestigiu bărbaţilor şi somn uşor copiilor.

Graţie prezenţei sale primăvăratice, fluturele roşu este considerat un semn bun, de sănătate şi voioşie.

În limba română, Fluture provine din tracicul PLATOR, atestat ca nume masculin. PLATOR avea mai multe sensuri: ”A pluti; A zbura; A flutura; A vântura; Vârtej” (cf. rom. a pluti; vultur; vâltoare; Boldur). Tracii îi mai spuneau Fluturelui şi KYNTHIS, pronunţa KI-UNTHIS, denumirea însemnând ”Care (se) ridică; Se încheagă; Care se înalţă; Care zboară”, dar şi ”Cel (cea) precum Îngerii; Divin(a); A fermeca; A vrăji” (cf. rom. a cânta).

KYNTHIS era şi supranumele soţiei lui Orfeu, Eurydike, numită deseori şi RESKYNTHIS ”Fermecătoarea; Minunata” (cf. rom. a în-cânta; a des-cânta), de acolo venind şi rom. chindie, cu vechiul sens de ”vremea imnurilor; timpul rugăciunii”. Astfel se dezvăluie şi strania denumire a celebrului Turn al Chindiei din Târgovişte, ce a fost mai întâi mausoleul Eurydikei (cf. rom. a ridica; Rodica), înălţat de ilustrul şi mult întristatul ei soţ, care-şi avea reşedinţa în acea cetate.

În vechimea îndepărtată, cetatea se numea TER-GAUISTAI ”Palatul (Sălaşul) Împărătesc” (cf. rus., rom. ţar; rom. gazdă; capişte ”altar”). După moartea ei, geto-dacii au divinizat-o pe Eurydike, acordându-i rangul de mare zână, de arhanghelină, dacă se poate spune astfel. Iată de unde provin legendele româneşti privind sacralitatea Fluturelui!

Legenda Fluturilor

În legendele româneşti, se spune că, la începutul începutului, înainte chiar de Dumnezeu, nu era decât un întuneric de nepătruns. Nu erau nici stele, nici Soare, nici Lună, nici pământ, nimic altceva decât o oglindă de ape fără de margini.

Odată, nimeni nu ştie precis când şi cum, apele au început să se mişte încetul cu încetul, aşa cum ar sufla cineva pe faţa apei. S-au ivit atunci cercuri mari, care, izbindu-se unele de altele, au format valuri din ce în ce mai zbuciumate. Pe luciul întunecat ca de metal al acestei ape nesfârşite, valurile au purtat spuma lor, adunând-o în ostroave albe.

Zbuciumul necontenit al valurilor le-a împins spre mijlocul acestui hău de ape, unde s-a strâns toată spuma, ca o uriaşă floare de nufăr. În această spumă s-au rătăcit un Fluture şi un vierme, care se zice că au venit de pe Tărâmul Celălalt. De la un timp, Fluturele şi-a lepădat aripile şi s-a prefăcut într-un fecior atât de frumos, încât s-a luminat întunericul din jurul lui. Feciorul acesta a fost Dumnezeu.

Iar viermele, la o anumită vreme după aceasta, s-a prefăcut şi el într-o făptură, în diavol. Şi el a avut la început înfăţişare de om, dar nu lumina.

Şi pentru că se născuseră cam la fel, şi erau pe atunci singurele vieţuitoare ale acestui nesfârşit de ape, trăiau la început în bună înţelegere... Aşa a început lumea, în mitologia românească!

Nici că se putea întrupa Cel-de-Sus într-o altă vietate mai gingaşă şi mai frumoasă decât Fluturele. Podoabele de pe aripi, precum şi faptul că vesteşte primăvara îi atrag simpatiile oamenilor, mai ales ale copiilor. În credinţa că-l pot face să se oprească din zbor şi să se aşeze pe flori sau pe iarbă, copiii recită ”Cântecul Fluturelui”.

În unele ţinuturi se crede că ”toate sufletele curate şi cu deosebire ale copiilor mici se prefac în Fluturi, pe Lumea Cealaltă”. Din Tărâmul Celălalt sufletele vin în lumea aceasta cu înfăţişare de Fluturi: ”Uneori, sufletele răposaţilor vin pe la casele unde au trăit, sub formă de Fluturi. Aceasta se întâmplă cu sufletele copiilor dar şi cu cei de o vârstă mai mare”.

Fluture Handmade

A fost odată un văduv, care locuia împreună cu cele 2 fete ale sale, fete care erau foarte curioase și inteligente. Fetele îi puneau mereu multe întrebări. La unele știa să le răspundă, la altele nu. 

Cum își dorea să le ofere cea mai bună educație, într-o zi și-a trimis fetele în vacanță la un un înțelept. Înțeleptul știa întotdeauna să le răspundă la întrebările pe care ele le puneau. La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture , pe care plănuia să îl folosească, pentru a înşela pe bătrânul ințelept.

– Ce vei face? o întrebă sora ei. O să ascund fluturele în mâinile mele și o să întreb înțeleptul dacă e viu sau mort. Dacă va zice că e mort, îmi voi deschide mâinile și-l voi lăsa să zboare. Dacă va zice că e viu îl voi strânge și îl voi strivi. Și astfel orice răspuns va avea, se va înșela. Cele două fete au mers într-o clipă la înțelept și l-au găsit meditând.

- Am aici un fluture .

– Spune-mi, înţeleptule, e viu sau mort? Foarte calm, înțeleptul surâse și îi zise:

– Depinde de tine… fiindcă e în mâinile tale.

Așa este și viața noastră, prezentul și viitorul nostru.

 Nu trebuie să învinovățim pe nimeni când ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobândim sau nu.

Viața noastră e în mâinile noastre, ca și acel fluturele . De noi depinde să alegem ce vom face cu ea!

Mitul frumosului Narcis

Mitul frumosului Narcis

Legenda lui Narcis este una dintre cele mai celebre şi mai fascinante poveşti oferite lumii de mitologia elenă. Conform legendelor greceşti, Narcis este simbolul iubirii de sine iar Narcisele ar fi apărut în momentul morţii acestuia.

 În mitologia vechilor greci, Narcis era un tânăr deosebit de frumos şi de singuratic, fiul nimfei Liriope şi al râului Cephios. Ghicitorul Cefise prezice că băiatul va trăi până la o varstă înaintată dacă nu se va privi niciodată pe sine.

 Odată cu trecerea timpului Narcis se transformă într-un tânăr deosebit de frumos şi atrăgător. De aceea reuşeşte să stârnească cele mai înfocate iubiri. Frumuseţea sa uimitoare face ca femeile care îl priveau să se îndrăgostească iremediabil de el. Cu toate acestea Narcis era insensibil la toată afecţiunea lor. Dar frumuseţea lui atrage nu doar privirea femeilor, ci şi pe cea a bărbaţilor. Astfel, se spune că mulţi dintre bărbaţii care l-au văzut pe Narcis s-au îndrăgostit de el. Din cauza disperării, chiar şi prietenul său Aminias se sinucide. Nici această sinucidere a lui Aminias nu îl mişcă pe Narcis, acesta rămânând insensibil. Tot ceea ce îi place să facă este să vâneze şi să se preocupe de propria persoană.

Se spune că de frumusetea lui s-ar fi îndrăgostit şi multe nimfe, dar nici una din ele nu putea spera că dragostea îi va fi împărtăşită, pentru că Narcis nici măcar nu le remarcase. Nimfele sunt alte creaţii ale mitologiei grecilor, fiind simbolizate adesea pe jumătate goale. Ele întrupează frumuseţea şi delicateţea izvoarelor, a pădurii, a întregii naturi. Protejează tot ce este tânăr şi asigură rodnicia pământului. În majoritate fiice ale lui Zeus, acestea îşi petrec  timpul în grote. Cântă, dansează şi fac parte din Curtea marilor zei şi zeiţe, precum Artemis. Nu sunt nemuritoare, însă viaţa lor durează câteva secole.

 Multe nimfe se îndrăgostesc de el, printre care şi nimfa Echo. Aceasta este blestemată de Hera, soţia lui Zeus deoarece l-a ajutat pe stăpânul Olimpului să o înşele. Nimfa a ţinut-o de vorbă pe Hera în timp ce Zeus o înşela. Aflând de acest lucru, Hera a pedepsit-o pe Echo, luându-i glasul, lăsând-o să scoată numai sunete scurte. Echo îl urmăreşte pe Narcis în pădurea unde acesta vâna. Simţindu-i prezenţa, Narcis întrebă cu glas tare cine este în pădure. Nimfa nu poate decât să scoată ecoul spuselor lui Narcis (astfel se spune că s-a născut ecoul). Disperată că nu poate să comunice cu Narcis, Echo se aruncă în braţele sale. Surprins, tânărul fuge, iar nimfa, rănită de acestă respingere nu mai vrea să trăiască şi moare.

Astfel, fetele şi nimfele îndrăgostite peste măsură şi respinse cer răzbunare. Narcis a fost blestemat de zeiţa răzbunării Nemesis să nu poată iubi niciodată pe nimeni şi să se îndrăgostească de el însuşi. Acest lucru se şi înfăptuieşte iar Narcis se îndrăgosteşte de propria sa reflecţie în apă. Narcis cade şi se îneacă când încearcă să îmbrăţişeze reflexia lui în apă. Nimfele au venit să îl plângă şi l-au transformat într-o floare galbenă, care să le amintească mereu de iubitul lor. Astfel au apărut  Narcisele, flori galbene, care îşi ţin capul în jos asemenea lui Narcis care se oglindea în apă.

 Narcis a murit deoarece nu a vrut să se dăruiască. În prezent există chiar şi în dicţionar cuvântul „narcisism” care reprezintă o admiraţie şi dragoste exagerată faţă de propria persoană, care constituie adesea o stare patologică.

Jo James Inspiration

thank you... Jo James... a few years ago I get inspiration from you... Folk art dolls by Cart Before the Horse........ <3

for see more, please visit: http://thecartbeforethehorse.blogspot.com.es/......thank you

Blagovestenie

Potrivit calendarului popular, azi e "Buna Vestire" numită și Blagovestenie sau Ziua Cucului. În această zi, pasărea redevine cuc, după perioada friguroasă în care se spune că a fost uliu. Cucului i se dezleagă limba, fiindcă a mâncat din primii muguri și poate cânta până la sărbătoarea Sânzienelor, când se transformă iar în uliu.

Conform tradiției, când auzi cucul cântând pentru prima dată în an, trebuie să fii vesel, să ai haine curate pe tine, stomacul plin și bani în buzunare. În caz contrar, tot anul vei simți lipsa condiției neîndeplinite.

Dacă nu ai mâncat înainte și cucul îți cântă în spate, tradiția spune că nu e semn bun:

Cucu-n spate mi-a cântat 

Și moartea m-a săgetat!

De câte ori își strigă numele cucul, atâția ani va mai trăi  respectivul.

Pe vremuri, tinerii necăsătoriți credeau în puterea cucului de a le prevesti când se vor mărita sau însura:

Cucule voinicule

Câți ani îmi vei da

Până când m-oi însura?

 Mare bucurie aveau cei care primeau tăcere drept răspuns, fiindcă echivala cu o căsătorie în același an. Dacă, după rostirea întrebării, se auzea cucul cântând, fiecare glas reprezenta un an de așteptare.

Cineva din familia fetei care auzise cucul cântând tăia creanga de copac pe care a stat acesta și o așeza în locul unde se scălda fecioara, cu speranța că șansele ei de măritiș vor crește.

Comportamentul cucului în aceste obiceiuri populare l-a transformat într-un simbol al adulterului, al dragostei ascunse, aici avându-și originea și celebra expresie:

Măi băiete cucuiete

Ce ți-e capul doar la fete!

Dacă nu toți se gândesc la căsătorie, cert e că nimeni nu-și dorește să simtă lipsuri financiare pe parcursul întregului an. Așadar, dragi nemțeni, astăzi păstrați măcar o monedă în fundul unui buzunar. Cine știe, poate o cânta cucul, bată-l vina!

felicitări handmade

Am creat aceste felicitări-cadou personalizate, acum câţiva ani.

Sunt un mixt între decoupage, handmade şi macramé...cum vi se par?

Vă doresc o seară minunată!!!

Smurfette

La început nu erau fete în satul ştrumfilor dar pe parcurs au apărut trei. 

Prima este Smurfette, creată de Gargamel pt a spiona şi aduce discordie între ştrumfi. 

Planul lui Gargamel cade când ea îşi doreşte să fie un ştrumf adevărat. 

Pt că înfăţişarea ei nu era atrăgătoare, Papa Smurf o transformă într-o fiinţă frumoasă de care toţi ştrumfii se îndrăgostesc.

Sâmbătă

Sâmbătă e tot femeie, însă e zi nefastă, ziua în care se aduc ofrande moşilor de neam, când cerul se deschide, iar morţii se uită să vadă dacă au primit ceva de pe „astă lume”. 

Nu-i bine să începi nimic, nici lucru, nici drum şi, îndată ce te scoli, trebuie să-ţi faci cruce, „căci dracii toată săptămâna rod lanţurile diavolului”, iar sâmbăta doar într-o cruce se mai ţin.

Insigna Hiperdino Handmade

Bună Seara,

HiperDino e un lanţ de supermercaturi în Insulele Canare. 

Vă place creaţia  mea?... reprezintă insigna lor stil handmade dar nu ştiu care e povestea ei... mi-ar plăcea să o aflu... de ce au folosit pe "Dino" şi de ce are culoarea verde?...care e părerea voastră?

O seară minunată  vă doresc!!!

HiperDino hecho a mano

Buenas Tardes,

que tal os parece mi "aplique" de la enseña de HiperDino hecho a mano?????

Dinosol Supermercados S.L.es un grupo español de distribución alimentaria establecido en Canarias.

En 1978 los hermanos Domínguez fundaron la marca HiperDino.

En la actualidad, el Grupo DinoSol dispone de más de 200 establecimientos distribuidos en cinco de las siete islas Canarias, y cuenta con más de 6 000 empleados.

Entre sus enseñas, se encuentran: HiperDino —establecimientos de gran superficie y una amplia oferta—, SuperDino —establecimientos de barrio con una menor superficie comercial y una oferta más reducida— e HiperDino Express —establecimientos de pequeña superficie localizados en zonas turísticas—. Además, desde el año 2014 el grupo dispone de dos nuevas enseñas: EcoDino10 —supermercado ecológico— y DinoShop11 —tiendas en Estaciones de Servicio BP, en colaboración con la empresa energética—.

En 2015, Hiperdino recibió el premio nacional en satisfacción de clientes otorgado por la consultora Stiga a partir de las valoraciones realizadas por los consumidores de cadenas de supermercados.

#Dinosol #HiperDino #Dino #Supermercado #Canarias

Cultul florilor de cireş din Japonia

Cultul florilor de cireş din Japonia este legat de muntele Yoshino şi de Kono-hana-sakuya-hime, prinţesa florilor de cireş.

Potrivit mitologiei japoneze, această prinţesă, fiica zeului muntelui (Ohoyamatsumi), s-a îndrăgostit de zeul Ninigi pe ţărmul mării.

 Iniţial tatăl ei nu e de acord şi-i propune să se căsătorească cu o altă fiică numită Iwa-Naga, zeiţa stâncii. 

Cei doi se căsătoresc până la urmă.

 Deoarece sora ei vine refuzată, vieţile oamenilor devin scurte şi gingaşe precum florile de cireş în loc să fie lungi şi rezistente precum pietrele.

La Mulți Ani, Rux !!!

La Mulți Ani, Andreea!!!